Basmul a luat sfarsit...

,,A fost o data ca niciodata [...] Si au trait fericiti pana la adanci batraneti."

Cam asa incep si se termina toate basmele. Numai ca, nici un basm nu se incheie cu plecarea definitiva a unuia din personajele principale... Realitatea este tragica, atunci cand te trezesti si realizezi ca totul a luat sfarsit si ca basmul s.a terminat.

Aceste randuri, totusi, nu fac parte din vreun basm, sunt doar relatarea unor fapte, a unor intamplari - amintiri proprii si personale.

Au trecut 2 luni. Aproape 3.

Doua luni cumplite, pe care stiam ca va trebui sa le strabat, dar speram sa mai intarzie.Stiam ca sa va termina dar nu credeam ca se va intampla atat de curand..Imi placea visul..

Doua luni in care am cunoscut abisul si am incercat sa urc inapoi. Inca n-am reusit sa ajung la suprafata, sa ies iar in soare, dar sper ca sunt pe drumul cel bun. Oricum, lumea ce-o stiam, s-a destramat. Pentru totdeauna.
Doua luni in care a trebuit sa ma prefac ca nimic nu s.a intamplat fara sa raspund la intrebarile : ,,Ce ai patit?" ,,Cine ti.a facut asta?"..,,De ce nu mai zambesti ca inainte?"
Doua luni care mi s.au parut 2 ani. Doi ani mi.au trebuit sa strabat iadul si sa incerc sa urc pe o scara...
Doua luni in care am trecut de la o stare de fiinta umana care rade si glumeste , la cea de un gol absolut. La o marioneta a carei viata depinde de soarta...Daca se rup sforile, papusa cade si este aruncata de izbeliste.

Doua luni pline de ganduri, de tristete si de amintiri.

Cand trec prin fata acelei cladiri mari si galbene si deschid usile si dau de acea atmosfera serioasa si autoritara imi aduc aminte de fata aceea vesela care intra in acea cladire si zambea pentru ca era fericita.

Nu mai aud scartaitul usii si auzind vocea aceea : ,,A venit..îi simt parfumul"...

Nu mai am cui sa zambesc atunci cand intru pe usa...Nu mai am cui sa îi spun ,,Salut" iar el sa se uite la mine cu ochii aceea mari si negri si imi zicea timid ,,Ceau"!

S.a terminat si aia. Desi mai aveam o ultima speranta.Sa se deschida usile acelea mari, sa intre si atunci sa îi sar in brate si sa îi spun cat de dor mi.a fost de el..

Dar asta nu se va întampla caci basmul a luat sfarsit..

A plecat totul. A plecat parcul. A plecat El. A plecat vara. A plecat cladirea. A plecat Ea. Toti au plecat si nu cred ca se vor mai intoarce. Vreodata!..

Dupa cum vezi; povestea asta nu s.a terminat cu ,,Si au trait fericiti pana la adanci batraneti"