Like a snowflake

What a life..
Ca un fulg de nea..nascut, zburand si mort..doar ca in timpul zborului se intampla multe. Zborul e viata..Incepandu-si calatoria intalneste noi obstacole,prieteni , dusmani,dragoste si tristete..Are amintiri, are dureri, are momente fericite..Intre 1-5 ani cunoaste lumea. Lumea aceea frumoasa fara rele,inocenta,plina de fericire..Intre 5-10 ani cunoaste oamenii.persoanele rele..Se deschide si incepe sa isi controleze singur zborul..crezand in tot ce i se spune fara sa gandeasca..pur si simplu un alt fulg de nea in multimea care imprastie zapada pe tinuturile noastre. Apoi ii trebuie cam vreo 2 ani sa se trezeasca si sa isi imbunatateasca zborul si caderea lui pe pamant sa nu fie atat de aproape..De la 12 ani incolo incep problemele "adolescentine"..deja isi intalneste sufletul pereche,dar cand acesta il dezamageste se simte singur, fara nimeni langa el si fara nimeni care sa il protejeze..Se uita in jur si cand vede ca fiecare fulg are pe cineva langa el si ca el nu are pe nimeni isi grabeste zborul pe pamant..nu isi mai doreste viata. Dar, intr.un moment cand aproape ca a atins pamantul si zapada e in fata lui sufletul sau pereche il trage inca vreo 10 cm in sus soptindu.i la ureche : ,,Te iubesc.Imi pare rau ca team dezamagit"..insa fulgul de nea se uita urat la el, isi saruta sufletul pereche si ii spune: ,,Te iert.Dar nu iti mai dau inca o sansa..Adio".Il saruta dinnou apoi isi continua drumul spre pamant..Cand in sfarsit ajunge pe pamant si isi priveste fratii si tot ce a lasat in urma sa ii pare rau..dar stie ca tot ce vede el acum,in ultima clipa, se va sfarsi in maxim o luna..si oricum nu mai avea mult de trait..Dar inca mai e fericit in ultimul moment caci a lasat o bucurie copiilor..a contribuit la construirea zapezii care e acum.
O viata asemanatoare a unui om..doar ca cu mici exceptii..

Never came back.

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...
[Ion Minulescu]

Si totusi a fost mai bine asa..daca am fi caltorit impreuna ce sti ce s-ar fi intamplat.
Doar ca tu ai coborat primu din trenul verii noastre..Eu am ramas sa sufar si sa sper ca vei urca inapoi candva..Si nu te.ai intors..

Away from this world...

Imi plac nenumaratele fleacuri care pot umple spatiul miscator si nisipos al vietii. Ma gandesc la o dimineata racoroasa,undeva pe o plaja departe de tot, fara treburi ultra-presante,fara griji cu o bucata de libertate inaintea mea, eu fiind intinsa in hamacul meu cu privirea spre largul marii urmarind cum apa se destrama in stanci..cu gandul departe de tot..departe de probleme,departe de tot si de toate..doar eu si natura! E tot ce imi doresc..Sa simt nisipul gadilandumi talpile si apa marii luanduma in bratele ei mincinoase promitandumi o alta viata..Iar eu ca fraiera crezand in cuvintele spuse,in promisiuni..Apa care mia promis o alta viata, acum oferindumi placerea de a inota in bratele ei, de a simti fiecare planta atinganduma,de a vedea fiecare peste care trece pe langa mine,de a inota cu delfinii si de a avea o noua experienta acum era in fata mea stralucind si eliberand soarele din lanturile ei...Eu,stateam si visam la o plimbare pe plaja,vara,cu cerul sticlos si cu toate splendorile care aveau sa se nasca chiar sub ochii mei.. Visam la un ceas de stat la soare,uitata de intreaga lume [chiar si de mine] adormita intr.un somn adanc imaginandu.mi daca cineva imi ducea dorul..Normal ca nimeni nu o facea..
Iar apoi sa ma trezesc in camera mea.uitanduma la ceas si vazand ca dimineata abia incepe..punand capul inapoi pe perna si incerand sa evadez din lumea asta care ma tine in lanturi...Fleacuri dupa care tanjesc,dar niciodata nu am parte de ele..Decat in vise.
Ma resemnez si cu asta.:)

A new year..A new fairytale.:)

Wow..A tercut destul timp de cand nu am mai postat..
O sa folosesc si eu scuza aia banala care o folosesc toti:)): ,,Nu am avut timp!"[intr.un fel am si uitat de blog] dar sa zicem ca nu am avut timp:)..dă mai bine.

Deki am intrat in 2011.un nou an. un nou basm.o noua poveste. o noua pierdere.
Deki la multi ani tuturor-cu intarziere-si tot ce va doriti in noul an si multa sanatate..
De ce zic un nou basm?..pentru ca daca acum te comporti frumos cu mine si asta o sa te trezesti ca inca mai simti ceva pentru mine. sunt sigura! Deki a new fairytale..Pentru ca va fi ca un basm. Printul si printesa nu isi vorbesc apoi printul vine si isi cere scuze, dar printesa e deja satula de scuze penibile si îi va intoarce spatele asa cum merita..normal ar trebui sa se sfarseasca cu: ,,Au facut o nunta ca in povesti si au trait fericiti pana la adanci batraneti" si :-@. Dar nu va fi asa..

Ma rog..La multi ani pentru 2011:-*.>:D<