Poate ca asta simt acum. Acum ca cica m.am intors dupa doua luni si am realizat ca unul (sau poate toate) dintre personajele mele au plecat singurul sentiment pe care il am acum este URA. Il urasc. Il urasc pentru ca a plecat..Il urasc pentru ca exista. Il urasc pentru ca el ma uraste.. Si vreau sa ma razbun. Vreau sa ii arat ca si eu l.am uitat si ca nu imi mai pasa de el..Nu conteaza adevarul.. Si de aceea am scris o poezie.. Nu vreau sa scriu mult asa ca mi.am pus dorintele in cateva versuri..
As dori din piept sa scot
Inima cu dor cu tot,
Si s-o pun in pieptul tau
Ca sa simti precum simt eu.
Si-as voi sa raman mut
Vocea mea sa-ti imprumut,
Ca sa-mi spui si tu cu ea
Ceea ce s-ascult as vrea,
Si atunci nesimtitor,
Sa resping al tau amor
Si sa fac precum faci tu:
Tu sa plangi, eu sa zic NU!
Daca te-as avea in fata..nici macar nu as sti ce sa iti zic. Tu te-ai uita in ochii mei ca si cum m-ai cunoaste de undeva dar nu sti de unde. Sa te privesc si sa intorc capul ca si cum am intalnit un strain..pe care nici macar nu as vrea sa il cunosc..Asta esti pentru mine acum: UN STRAIN!..nu te mai recunosc nici din vorbe nici din fapte..pur si simplu nu mai esti acelasi..Si sincer nici macar nu stiu unde s-a rupt legatura dintre noi..Oricum a fost ce a trebuit sa fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu